Românie, Românie- ce-ți doresc eu ție (partea a II-a)

Românie, tărâm sfânt

Tu, ca loc, ești doar pământ,

Însă cei ce te animă

Sunt oamenii și-a lor inimă.

Tu, făr' de locuitori

Ești doar un loc plin de flori.

Fără răutatea vie

Ești un loc de veselie

De nu-s oamenii pe tine

Ai fii doar un loc de bine.

Însă vezi și tu ce strică,

Sunt, cei mulți, al de Mitică

Care n-au moralitate,

Care strică tot și toate,

Ce-și arată-n vânt prostia

Nu își vede nerozia

Cu tristețe-s tot mai mulți

Se complac și sunt inculți...

Off tu România dară,

E prostia imn de țară?!

Sau le vad eu toate strâmbe

Și-al de eu tre' să mai umble

Să strabat în lung și-n lat

Și să iau la colindat

Colț cu colț să mă conving

Cum cei buni, ei tot împing

Spre frumos, moralitate,

Spre cinste, onestitate?!

Românie, tărâm sfânt,

Binecuvântat pământ

Îți doresc oameni frumoși,

Și la chip, dar inimoși,

Logica să dăinuiască

Credința să n-o umbrească.

Îți doresc oameni curați

Trup și suflet, cumpătați.

Îți doresc oameni de vază

Să-ți țină conștiința trează,

Oameni cu gânduri de bine

Cu sentimente sublime!

Prima parte o găsiți aici.

Sursa poza: Google