Iubirea neînțeleasă

(Poezie de AG Andrei)

Nu știu cum astăzi cu toții

Cred că dragostea-i așa

De răsare-n toți boscheții

Și-nseamnă-a ne atașa.

Prea puțini mai înțeleg

Că iubirea-i ca o floare

Și apoi tot ei nu-nțeleg

Cum o uzi, așa răsare!

Poți să ai semințe scumpe,

De pământul nu-i fertil

Chiar și-un hectar de-i umple

Tot în van și inutil.

În iubire-i ca și-n muncă

Fiecare tre să facă

Dacă nu poa’ să se și ducă

Și să nu se mai întoarcă!

El și ea doar împreună

În iubire pot a crește

Sentimente de adună

Și nimic nu le lipsește.

Iubirea-i ca o creație

Respect și cu pasiune,

Bucurie, admirație,

Muncă și cu vorbe bune.

De nu-i bine, nu te plânge

Ceva poate fi schimbat

Împreună de veți strânge

Tot ce am enumerat.

Ține minte, în iubire

Tre să fi curat, cinstit

De nu, cu dezamăgire

Suferă cel ce-a mințit.

Când iubești, e pentru tine,

Să ai sufletul bogat,

Să ai zile mai senine,

N-ai nimic de așteptat.

Nu forțezi, nu umilești,

Nu cerșești, nu reproșezi!

Doar iubești și veselești

Că tu poți ca să creezi.