Nuiaua fermecată a lui Moș Nicolae

Nu știu alții cum sunt, dar eu când eram copil așteptam cu nerăbdare să vină Moș Nicolae și Moș Crăciun. Credeam cu tărie că amândoi există și sunt ca niște bunicuți care știu toate câte au făcut peste an nepoțeii lor.

Și cum eram copil cuminte știam întotdeauna că-mi vor aduce daruri. Așa că îmi lustruiam ghetuțele- mai întâi le ștergem de praf, apoi le dădeam temeinic cu cremă de pantofi neagră, iar apoi le puneam pe hol unde avea să vină Moșul să-mi pună cadourile.

Dacă mama sau tata, mamaia sau tataia uitau să-și așeze ghetele pe hol, aveam grijă sa le aduc aminte, ba chiar să-i și muștruluiesc. Dacă nici asta nu ajuta, aveam grijă să le așez eu pe furiș papucii. Și stăteam cu sufletul cât un purice ca nu cumva Moșul să sară peste papuci pentru că nu sunt ghete.

Întotdeauna mă bucuram de toate câte primeam și dacă se întâmpla să nu văd cadoul cuiva din casă, mama mă asigura cu blândețe că toți au primit câte ceva.

Curioasă din fire o întreb pe mama dacă toți copii primesc cadouri. Ea îmi răspunde că unii copii mai neastâmpărați primesc de Moș Nicolae în loc de dulciuri o nuia. Dar nu orice fel de nuia, ci una magică cu care dacă lovești o data, se duce de trei ori. Pentru că nu e ori ce fel de nuia, ci una magică, adusă de Moș Nicolae dintr-un pom argintiu, care are nuielușe subțiri cu numele fiecărui copil neastâmpărat pe ea. Și nuiaua asta ustură în funcție de nazbâtie. Cu cât nazbâtia făcută era mai mare, cu atât mai tare se simțea nuiaua.  Dar nuielele sunt foarte rare, pentru că rar găsești copii atât de neastâmpărați încât să primească nuielușe.

Cu toții cred că am făcut cunoștință cu papucul educativ al mamei ori de câte ori făceam vre-o boacănă. Dar de vre-un băț magic care să lovească singur n-am mai auzit până atunci. Și-am stat și m-am gandit eu bine bine, ce prostioare să fac în anul care vine, să primesc și eu o nuielușă dasta magică?

Anii treceau și orice boacănă făceam eu nuielușă nu primeam. Și eu vroiam una! Că doar era magică, așa mi-a zis mie mama. Cine a pus-o să îmi zică așa poveste?! Da ce ea s-a gândit că în loc de dulciuri o să vreau să primesc o nuia? Nu, cu siguranță nu s-a gândit la asta.

Până într-o zi, când în sfârșit nuiaua mult dorită a apărut în ghetele mele. Eram mare când am primit-o, avem vreo 16 ani. Îmi aduc aminte cum anul ăla am chiulit foarte mult de la școală doar așa pentru că era la modă și ceilalți colegi făceau la fel. Mama n-a fost foarte încântată și pe semne că nici Moș Nicolae.

Când am văzut nuiaua, am fost foarte bucuroasă. În sfârșit primeam darul mult visat! Nuiaua, ca-n poveste era argintie, lungă și subțire. Aveam să aflu mai târziu că era de alun, și mama o vopsise special pentru mine. Avea până și numele meu scris pe ea. Pe semne că era intr-adevar magică, iar eu făcusem suficiente nazbâtii ca să o "merit".

Precaută din fire, n-am avut îndrăzneala s-o rog pe mama să o încerce dacă într-adevar dai o dată și se duce de trei ori..😅

Era totuși o nuia magică, pentru că de frică să n-o încerce mama, am început să merg iar la ore și sa pun mâna pe carte.

Atipica poveste!

Voi ați primit vreodată o nuia de Moș Nicolae? Dacă da, ce prostii ați făcut de și-a făcut apariția?