Scrisoare pentru Moș Crăciun- sau drama inegalității materiale

Dragă Moș Crăciune,

Îți scriu această scrisoare pentru că ne-a pus doamna învățătoare să-ți scriem. Ne-a zis că e bine să-ți spunem ce ne dorim de Crăciun, și dacă am fost cuminți el o să ne aducă cadoul mult visat.

Toți colegii mei scriu de zor. Au dorințe multe. De exemplu, știu că Alexandru va primi anul ăsta o tabletă, pentru că le-a cerut-o părinților lui și ei au zis că tabletă îi aduce Moș Crăciun. Ana vrea tare mult o pereche de role, dalea cu roți de silicon cu luminițe în ele. Ea zice că nu tu i le aduci, ci maică-sa, da i le pune sub brad de Crăciun.

Dragă moșule, îmi cer iertare, am deviat de la subiect, sau cel puțin așa îmi zice doamna învățătoare. Zice că ar trebui să îți scriu despre ce vreau eu, nu ce vor colegii mei. Dar eu nu știu ce să îți cer, să îmi și aduci.

Dacă părinții mei trebuie să cumpere cadoul de la tine, eu știu că ei nu au mulți bani, așa ca părinții lui Matei. Doamna ne zice că dacă învățăm bine, când o să fim mari o să avem mulți bani și putem să apărem și la televizor. Da eu știu că nu e adevărat! Mă uit zilnic la televizor și doamnele de acolo nu-mi par deștepte. Mihai i-a zis doamnei că el nu trebuie să învețe, că el se face fotbalist, și o să aibe atât de mulți bani, încât o să cumpere școala cu tot cu profesori în ea. Oare ce-o face cu ea?

Doamna mă ceartă, că iar am luat-o pe arătură. Cică să îți scriu ce vreau odată, nu să fac compunere, că n-ai tu timp să citești tot ce scriu eu aici. Păi dacă n-ai timp, atunci la ce se mai enervează, și de ce ne mai pune să îți scriem. O întreb și îmi zice că e un exercițiu de imaginație. Apoi se ceartă singură și zice că ai un cititor magic, ca un fel de scaner, în care bagi scrisoarea și îți apare ce mi-am dorit.

Mai devreme îți ziceam dacă mama și tata trebuie să cumpere cadoul de la tine, ei nu au așa de mulți bani. Amândoi muncesc, dar îi văd mereu supărați că nu au să îmi dea să merg în excursii, sau să mă duc la ziua vreunui coleg. Tata face ore suplimentare, așa a zis mama când am întrebat-o unde e tata. A zic că vine Crăciunul și vor să facem și noi sărbătorile ca toată lumea, cu de toate pe masă și în casă. Mi-a promis că o să îmi ia și brad.

Când am fost de ne-am plimbat săptămâna trecută, l-am văzut pe un nene care avea mulți brazi. Și tata i-a cerut și el unu. A zis că cel mai mic dacă se poate, că se bucură ăsta mic, adică eu. Nenea a zic că costă și tata a zis că nu are atât, da de ce nu i-l dă că oricum se scutură dacă îl mai ține mult. N-a vrut să il dea. A bombănit tata ceva și mi-a zis că mi-l cumpără săptămâna asta când ia banii.

Dacă e să te rog ceva, poți să o faci pe doamna să nu te mai cheme de serbare la noi să ne aduci cadouri? Mereu după serbare, când ne deschidem cadourile, mama și tata sunt foarte triști când văd ce au primit colegii mei. Anul trecut când mi-ai adus o pereche de ghete noi, findcă alea vechi aveau talpa ruptă și îmi intra apă, eu tare m-am bucurat. Dar mama s-a întristat când a văzut că Maria a primit Samsung Note 8. A sărit în sus revoltată și a întrebat cum e posibil așa ceva. Niciodată n-am văzut-o mai supărată.

Anul ăsta a zis că vrea să mă țină acasă atunci când avem serbarea. Zice că mai bine mergem noi doi să mâncăm o prăjitură la cofetărie. Eu aș vrea să merg și la serbare, să mă bucur și să cânt cu colegii mei, dar și la cofetărie m-aș duce, că n-am mai fost din vară, de la ziua mea. Și dacă mama mă duce la cofetărie, înseamnă că e ceva foarte important.

Am întrebat-o aseară dacă vin la serbare, că mă întreabă doamna, și mi-a zis că nu știe încă. Doar dacă nu vi tu la serbare și ne aduci cadourile acasă, în noaptea de Crăciun, sau dacă ne spui să ne deschidem cadourile acasă și nu la serbare. Așa că te rog, dacă vrei să vi la serbare, când ne dai cadourile, poți să ne spui să le deschidem acasă, pentru că altfel își pierd magia?

Cu drag,

Ștefan