Sunt femeie, dar mă lupt ca un bărbat!

La fel ca mulți dintre noi, și eu am crescut într-o lume plină de stereotipii. Ești fetiță porți rochiță și te joci cu păpușile. Stai frumos cuminte pe păturică și nu-ți șifonezi rochiță. O fetiță e întotdeauna delicată și curată. Firavă, ea nu se avântă în alte jocuri decât cele menite să îi apere gingășia. A! și fetele sunt în general mai apatice, spre deosebire de băieți, care sunt mereu năzdravani, plini de energie, și întotdeauna puși pe șotii.

Băieții nu au astâmpăr, sunt într-o continuă mișcare și le plac jocurile dure, brutale, uneori chiar barbare. Spre deosebire de fete, băieților nu le place să se joace cu păpuși. În schimb lor le place să le rupă capul păpușiilor și să le tachineze pe fete. Ei nu sunt curați și mereu se avântă în vreo câte-o baltă. Nu sunt sensibili și nu plâng. Doar fetițele plâng. Băieților doar le intră câte ceva în ochi. Și le intră în ochi lucruri destul de des. Că de altfel ei nu plâng!

Cu astfel de stereotipii sunt crescuți și astăzi copii, încât mulți se întreabă dacă nu cumva e ceva în neregulă cu ei pentru că ei se încadrează în tabăra greșită genului său. Bine asta mai târziu când merg la grădiniță sau la școală și descoperă că ei sunt altfel decât majoritatea. Fetițe care vor să se joace cu mașinuțe și cărora le place să dezasambeleze jucăriile că să le asambleze la loc. Băieți cărora le place să stea și să coasă haine la păpuși, sau cărora le place să stea în bucătărie să o ajute pe mama să gătească. În afară tiparelor, fiecare e înzestrat cu talentul lui, însă societatea actuală nu e pregătită să identifice talente, să le instruiască sau să le ajute să se dezvolte. Și asta pentru că însuși sistemul funcționează pe bază de stereotipii și după un mecanism plin de deficiențe perpetuate și preluate prin oameni nepregătiți.

Sunt fată, dar recunosc că îmi place să fiu puternică. Îmi place să mă pot baza pe mine în orice situație. Asta nu mă face mai puțin fată, sau mai puțin feminină. Și în mod cert puterea mea nu te face pe tine mai puțin bărbat. Calitățile noastre nu se exclud reciproc. Nu înseamnă că dacă mie îmi place să fiu descurcăreață tu ca bărbat, băiat- ești lipsit de putere sau neîndemânatic. La fel cum dacă ție ca băiat îți face plăcere să gătești, să coși, sau să îți îngrijește casă temeinic, nu înseamnă că ești mai puțin masculin sau mai puțin bărbat.

Glume între prieteni, în anturaj, în familie, aparent inofensive, nu fac altceva decât să perpetueze un tipar asupra noastră ca oameni. Într-adevăr există anumiți factori fizici care ne pot diferenția, însă fiecare are calitățile sale. Și nu cred că cea mai bună cale spre evoluție este uniformizarea noastră ca oameni, ci din contră. Ar trebui să învățăm să scoatem la iveală ceea ce este mai bun în noi și să ne dezvoltăm calitățile și aptitudinile cu care am fost înzestrați.

Ce contează că sunt fată dacă eu sunt bună la pescuit? Ce contează că tu ești băiat dacă ești bun ca educator pentru copii? Tot ce ar trebui să conteze sunt atitudinile noastre și cum să lucrăm mai bine împreună, ca astfel să cuprindem unghiuri și perspective pe care de altfel am fi incapabili să le luăm în considerare.

Deosebirile și diferențele dintre noi ar trebui să ne facă mai puternici, pentru că asemeni unui ansamblu, împreună suntem mai buni- și la final nu contează genul celui ce a cântat la vioară, ci pregătirea și aptitudinile sale!

Dacă toți am rămâne doar în tiparele în care ar trebui să stăm, atunci nu am mai avea femei avocat, doctor, oameni de știință, inginer, mecanic, militar, asta doar ca să enumerăm câteva dintre meseriile considerate tradițional masculine. E valabil și pentru băieți. Dacă ei s-ar lăsa pradă stereotipiilor n-am mai avea barbați infirmieri sau asistenți medical, învățători, masseur sau balerin printre altele.

Așa că în afara stereotipiilor, trăiți și simțiti liberi. Munciți și îndepliniți-vă visurile!